Spitalul Judeţean e un templu. Preoţi cu papuci albi şi halate colorate şi ucenici grăbiţi care-şi aşteaptă parafa. Bolnavii sunt şi ei inele de argint pierdute în jaful de la altar. Mă sperie blugii evazaţi care acoperă picioarele grăbite ale doctorilor. Bolnavii îşi arată gleznele.
5 comentarii:
Grăbit, chirurgul-şef îşi face vizitele prin saloane, călare pe o motocicletă...
si fiecare medic are o cutiuta de pastile magice. cand bolnavii ies din cabinete, nu mai sunt bolnavi. :o)
Doi pacienţi s-au îndrăgostit de o doctoriţă şi şi au iniţiat un fel de întrecere : unul îi trimite scrisori parfumate, celălalt îi dedică poezii... Dar ea nu le dă nicio atenţie. Are ochi numai pentru un oftalmolog înalt, brunet şi mustăcios...
Iar el, oftalmologul, era îndrăgostit de o pacientă oarbă, pierdută de mult pe coridoarele templului pe urmele unui parfum de scrisoare...
Un templu în care te rogi să ieşi cît mai repede.
Trimiteți un comentariu