Sindromul "toamna"

Au fost odată câteva ploi şi-o cucoană nebună. Eu traversam stadionul roşu şi mă miram de iarbă. Eram lucioase. Milioane de septembrie se cuibăreau în sfârşitul poveştilor. Toamna e întotdeauna speriată de mirosul de cafea crudă. Am treisprezece flori mov şi-o cărămidă. Nu ştiu încotro mă îndrept, dar fericirea mea e asincronică. Mă gândesc să împart verbele în gume de mestecat şi fişiere virusate. Calmează-te, septembrie e bun...!