luni, 30 martie 2009
Soul and body...
Oofffff....mârâie oftatul în sufletul osos. Să-şi ia zborul către planeta adolescenţilor înlăcrimaţi. Eu le spun că nu. Ele insistă. Le cert. Mrrrrrr...oftează morocănos corpul ocupat. Le bat. Le înjur. Le blestem. Le mângâi. Le împac. Le mint. Le iubesc. Sufletul şi corpul nu se înţeleg. Teama unuia e bucuria altuia şi căldura primului e îngheţul celui de-al doilea. Se necăjesc complet lucide şi de multe ori se pârăsc unul pe altul la mine.Cum mi-ar mai plăcea să le despart într-o zi ca să vadă cât şi-ar duce dorul.Cum mi-ar mai plăcea să se bată, să se apuce de încheieturi şi să se oblige unul pe celălalt să doarmă la hotel, să bea whiskey, să se arunce în piscina rece, să se îmbrăţişeze, să se penseze.să adoarmă certaţi şi să aibă coşmaruri unul de dorul altuia....Oare care din ele merită mai mult? ....Pe cine să mint mai întâi?....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Mă gândesc ce lucruri minunate aţi putut scrie despre culoarea în opera lui Marquez... L-aţi avut ca profesor pe Coman Lupu ? Mi-a fost profesor în facultate şi am rămas prieteni. E drept că nu l-am mai văzut din 1994. Corespondăm însă pe mail.
Ma bucura de fiecare data aprecierile dumneavoastra. Pe domnul Coman Lupu nu l-am avut profesor pentru ca am terminat facultatea la Universitatea de Vest din Timisoara. Acum fac un master tot aici.Am avut insa profesori extraordinari ca Adriana Babeti, Cornel Ungureanu, Iosif Cheie si multi oameni de 30-35 de ani extraordinar de inzestrati si plini de curaj. In ceea ce priveste lucrarea mea va promit ca o voi traduce sau voi scrie un articol in limba romana in care sa incerc sa rezum culorile lui Garcia Marquez si vi-l voi trimite cu drag.
Vă mulţumesc din suflet. Scrisul dumneavoastră este una dintre marile bucurii ale vieţii mele. Când va apărea "Gheţarul", vi-l voi trimite cu speranţa că s-ar putea să vă placă.
Trimiteți un comentariu