Pe sub pleoape

Firavi şi fierbinţi....ca evantaiele din Andalucia...Negre...Evantaie negre de mătase regească...Broderie! Da...sunt ca broderia...Albul lor ca dosul fustei Isabelei a II-a de Borbón şi discul negru crinolină ruginită. Peste ele, aşternută, pleoapa rece prin care trece ca nebunul sângele albastru al străbunilor. Rochia se aşterne docilă peste picioarele săltăreţe ale reginei frustrate. Pleoapele tale se abat noaptea asupra imaginaţiei şi, păcălindu-i pe ceilalţi că eşti cuminte visează că sari şi că dansezi, că îţi aţinteşti privirea asupra cărţilor, asupra cărnurilor de porc bătrân şi a stăpânilor neînfricaţi. Ochii tăi de broderie de Borbón te ascund pe rând de toate legile, propoziţiilor logice şi etichetele lumii. Ochii tăi de broderie de Borbón plâng pe sub pleoape când ţii discursuri interminabile despre fericire...