Ciocolata şi portocalul

Cum ar fi să culeg portocale dintr-un portocal aruncat în mijlocul lanului de grâu? Să simtă palmele mele ciocolata neagră, amară, tare şi enervant de atrăgătoare din portocalul interzis înconjurat de spice pline de ele şi sigure de fidelitatea citricelor. Cum ar fi să fie copil de tenismen şi să arunce cu suliţa de câte ori îi modelează nervii virtuţile şi de câte ori se întâlnesc în holul unui restaurant de lux? Aşa e...am trecut peste metafora portocalului ca să ajung la o relaţie patetică între un om cu destinul bătut în cuie de lemn şi altul cu libertatea păsărilor exotice. Cum ar fi să nu existe niciunul din ei şi tu să încetezi cu îndrăgosteala asta stupidă şi să te concentrezi asupra universului bucătăriei, asupra temelor impuse de filozofii jamaicani, asupra mormanului de gunoaie din sufletul tău credul. Să nu te temi de ochii celor din jur! Sunt deschişi ca bancontele verzi ale ţărilor uscate şi mint ca zgomotul monedelor mici care se supraestimează, dar nu te văd din cauza stratului negru de ciocolată pe care l-ai muşcat din portocalul metaforic....