Am citit într-o zi un articol despre care nu pot să povestesc nimic. Pentru că titlul mă ascunde pe mine pe jumătate liniştită şi din încheiere, semnătură şi poză m-aş dezlipi ca o gumă turbo de pepene galben. Ca o bucată de copac, de răşină şi coajă care lasă sub ea trupul rece şi neinspirat al majorităţii nefericite. Pe mine sărbătorile mă cam supără şi mă fac să scriu fără gânduri. Să-mi scriu neliniştea pe coji de portocală, să le altoiesc cu căpşuni mici şi să le copiez cu acelaşi parfum neterminat, puţin amestecat cu apă şi de cele mai multe ori nepulverziat. Parfumurile sunt făcute ca să se transforme în articole. Sunt atât de interesată de mine însămi încât de câte ori mă aşez în faţa unui ziar îl transform în degetul meu mic şi-n bucata de guler care-mi lipseşte, în nasturele de sus al cămăşii mov şi mai ales în fluierul pe care l-am uitat undeva pe cântarul unui burghez încăpăţânat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu