Când nu știa ce să mestece și cum să gândească, pianistul și compozitorul de jazz își descărca gândurile cu lumânări neparfumate și neaprinse, necumpărate ori nevândute și cu cafea de orez, lapte, panseluțe și fete-femei cu fuste lungi, albe și de cele mai multe ori neaprinse, neparfumate, necăjite și nevăzute.
Apoi pianistul și compozitorul de jazz se așeza pe marginea scărilor și plângea ca un copil. Copil fără pian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu