Mai știi...? Pentru că eu uit din când în când. E ca și cum ar fi trecut mai mult de doi ani, ca și cum de dincolo de toate pânzele de păianjen prin care trăim mediocru, ne-am fi întâlnit în liniște într-o grădină zoologică abandonată și ne-am fi întrebat de zeci de ori cum ne cheamă și cât e ceasul, dacă mai e mult până peste doi ani și dacă din somn mai răsar încă prosoape mici care să ne șteargă ochii de lacrimi când ne întâlnim cu umbra celuilalt în primul lift de pe dreapta. Eu mai uit din când în când. Și mă gândesc că numai ochii mei sunt mici, că din spatele grădinilor nu apar niciodată monștri și că, deși nu ne mai e frică de clovni și de libelule, ar fi mai bine să plătim polițele înainte să ne rupem sufletele. Mai știi? Cred că era aprilie. Mai știi că era aprilie? Cred că tocmai mi-a trecut peste cap o cratimă mică, aurie, cu dinți ascuțiți și măsele de pluș. Or fi amintirile tale prefăcute-n suflete de zimbri. Sau o cratimă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu