O poveste serioasă în aşteptarea neseriozităţii

Cred că există oameni care nu spun ce cred atunci când cred cu tărie. Se ascund în clopote ca şi cum s-ar duce la croitori ca să cumpere grisine şi de cele mai multe ori se întâlnesc în sala de aşteptare cu nefericiri mărunte, aproape nesemnificative, cu zâmbet frumos şi obraji oblici. Nefericiri care câteodată n-au ochi. Fericite şi ele în aşteptarea unei tăieturi drepte de rochie apucată.