Poveste de dimineaţă (fără ochelari/de la reduceri)

A fost cândva o prinţesă. O mai fi şi azi. Se trezea cu ochii mici şi până seara îi deschidea atât de tare încât adăpostea trei muşte şi-un înger deghizat în şopârlă. Avea pălării mici şi-i plăceau oamenii cu sandale. Visa în fiecare noapte că e partea din stânga a unei stânci pe malul unei şosele învolburate. Uita lumini aprinse şi primea mesaje cu întârziere. Dimineaţa devreme aduna de prin colţurile castelului bucăţi de vise împrăştiate cu artă printre cuie şi gunoaie cu aripi lungi şi curate. Şi cam atât. Mai târziu mai dormea un pic.