Să-ţi povestesc despre o femeie. Avea ochi incolori. Şi o minţeau că sunt verzi. Păr rar şi gălăgios. Spunea adevărul numai în casă. Scria şi nu-i plăcea să toace cartofi fierţi. Şosete maro, cămaşă albă şi unghii mici. Avea gust de căpşuni de pe lista cu lucruri interzise de medic. Se spăla pe dinţi cu pronume personale scurte şi de fiecare dată când se apropia de un pian buzele i se transformau în vocale catalane.
Să-ţi povestesc despre mine. Am nevoie de poveste.
3 comentarii:
Ma uimesti de fiecare data cind te citesc...cu adevarat frumos.
tu erai fata cu ochii avazutzi, cu parul lung shi aurit, ce amgea cu epitete fara verb, lunile din ochii lor, ce zbura sub pamaturi alaturi cu planoarele ce zgariau picioarele tale, in timp cepasaile rupeau cu ciocul bucatzi uscate de painee cu gem de capsuni.
Mulţumesc :)
Trimiteți un comentariu