irinadehartie.blogspot.com Web analytics

luni, 24 mai 2010

În spatele tuturor perdelelor din Paris stătea ghemuită Venus


Când cobori din taxi şi urci în lift, te uiţi în oglindă şi îţi numeri genele şi te întrebi de câte ori s-au scuturat visele şi imposibilul în creştetul tău, te sprijini pe ochii din spatele argintului fals, te sperii, îţi spui că ar fi bine să urci mai repede, că e şi un paznic acolo care poate să îţi citească visele şi gândurile, că liftul nu urcă din greşeală până la şase, că toată lumea ta stă într-un pahar cu apă cu care nu rogi pe nimeni, că poţi să laşi uşa deschisă la perete, poate că n-o să intre nimeni, poate că ai avut dreptate când spuneai că e mai bine să te opreşti la timp, poate la etajul trei, la şase, la parter, la trei, uşa e deschisă, prin perdea nu se vede nimic dacă e lumina stinsă. N-am înţeles niciodată de ce. E aşa de transparentă! Şi povestea ta despre tine ar putea continua până la adânci şi neînţelese bătrâneţi. Poate că e timpul să se maturizeze şi perdelele şi să crească buruieni cu acte în regulă în toate lifturile de pe strada asta a mea.

4 comentarii:

Ale(xa) spunea...

Cat de frumos scrii ! >:d< . Chiar ai talent !

Anonim spunea...

"here's looking at you, kido!" prea frumos filmul...ca de altfel si blogul asta:)

catalin spunea...

"here's looking at you, kido!" un film prea frumos si un blog pe masura:)

K. spunea...

Multumesc :) :*