irinadehartie.blogspot.com Web analytics

luni, 7 decembrie 2009

Soldatul înainte de Crăciun. (Cred că am aflat unde şi când se doarme în război)

Soldatul plânge. Ascuns sub masa de scris, împrăştie lacrimi moi, nervoase şi aproape murdare. Părul lung şi barba, ochii mici de oboseală sau de beţie, dinţii-indieni albi pe sub buze creole, obraji de glonţ pufos - soldatul e tânăr, murdar şi plânge. Îl întreb cum doarme, cu pleoapele crăpate, cum mănâncă, cu buzele pline de înjurături, mai iubeşte, da, mai iubeşte. De Crăciun soldatul e în război. Anul nou vine altfel în minciună. Soldatul se gândeşte la casa din cartierul sărac. Soldatul e emigrant şi e singur. Luptă pentru ţara altcuiva.

De sub pământ balerine cu pantofi rupţi îi fac cu ochiul. Soldatul vede nori vanilaţi. Şi plânge.

8 comentarii:

catalin spunea...

poate-i trece soldatului amaraciunea pana de craciun, sau macar pana de anul nou! asta depinde de mai multi factori, evident

K. spunea...

Soldaţii sunt aşa de obosiţi...Hai să-l trimitem pe Moş Crăciun la el. Cu un sac plin cu margarete foarte foarte curate. Să-i facă somnul mai catifelat. Războiul şi-a pierdut catifeaua!

Şerban Tomşa spunea...

Suferinţa, foamea şi somnul sunt îndatoririle soldatului. El are doar dreptul de a tăcea...Soldatul tău ascunde la piept o carte din care citeşte în răstimpuri. Pare a fi ceva de Kafka... Poate "Metamorfoza"...

Julian spunea...

Fezabil de afrontul vicisitudinii, mahnit, placid indoit de`un rictus ce`i redefileaza recenzii onirice, se caina de ultima vointa. Glia astenica îi ableaza sangerande cuticule, insa`i voieste stigmatul maternal de reazam tacit. Cum se urzeste cheremul de alama in vadul lăcrim de mijire, ce`i licareste apologet… i`a fost liant de confidenta, intremarea ce`l cuteza in castitate patriotica… si`a dansei mreaja de taciune îi despuiau un ultim cuget… “văl brodat a verdure in şaluri îi suplinesc eterului de senectute, apostrofand zefiruri fragezite din complezenta… miresme fervente a zalelor de amarant blagoslovesc periple in reverice lumi uitate… e drumul spre casa.”
Iscoadele sale prozaice aveau sa postuleze eviscerarea unui neam… iar pentru`a lui cinstire transee encomiastice escamotau argoul de urmele durerii, caci in necinstea naruirii, de prihaniti si sfrijeliti, e refularea in pierzanie; cand El a stat sa rabde la inca`un zori tocit… dar nu, el va trai… El e Erou.

Monomaniac spunea...

soldatul are haine curate in valiza si mancare calda pe masa. de craciun se spovedeste si isi face un nou jurnal.
oare ce cadou va primi de craciun?

Şerban Tomşa spunea...

Irina Alexandra,
te rog să-mi dai un e-mail pentru a te invita pe "Reţeaua literară" creată de poetul Gelu Vlaşin.

K. spunea...

@Şerban Tomşa: Soldatul meu ascunde la piept ţipătul Columbiei, ochii întredeschişi ai evidenţei şi păsări cu cercei şi lanţuri arcuite.

@Julian: eviscerarea neamului lui se salvase cu ciocolată caldă, amăruie şi pictată cu albastru.

@Monomaniac: soldatul s-a îndrăgostit de un nor plictisit de dunguliţe argintii. de crăciun vrea un puzzle, un ren de catifea şi-o hârtiuţă cu numele ei. jurnalul şi-a luat pantofi de in.

rochii de mireasa spunea...

eu sper sa primeasca de Craciun pace....si cateva zile de liniste si odihna...