Jumătate din pieptul meu scurtură margarete prespălate. Cealaltă scuipă curent şi frunze de palmier căzute de-atâta greutate pe plaja din spatele blocului. Cred că mi-au emigrat glezenele. O cutie cu oase de toate felurile.Toate ferestrele şi toţi vecinii bătrâni, toate episoadele din toate serialele cu adolescenţi, toate nopţile ocupate de taxiuri. Purtate în călcâie şi măturate de poezii galbene de pictori murdari. Îşi plânge ultima grijă, îşi mişcă ultimul somn, îşi continuă ultimul rezultat. Vopseaua nu se şterge cu mătură. Pe glezne îmi curg picături din tehnologia slabă a peretelui alb cu gărgăriţe decupate.
Înainte să plece, fluturii infirmi îşi întind spatele, îşi pocnesc oasele, sărută muşchii somnoroşi ai zânelor şi se-ascund puţin între uşă şi chiuvetă.
Parca îţi sclipeau dinţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu