Paşi de copil fără cuvânt

Existau trei sau patru cuvinte mai groase sau mai urâte, aproape neliniştite de multe ori, care se apropiau în paşi greşiţi de tango de toate vitrinele magazinelor pentru copii. Povestea cuvintelor. Pe care n-o spusese nimeni niciodată. Cum că vorbele se mai şi termină. Că nu întotdeauna numerele se se scriu cu litere şi că două surori aproape de-aceeaşi vârstă se pot înţelege prin semne. Despre lipse. Şi copii muţi. Povestea cuvintelor pasionate de jucării se poate spune numai cu paşi prin nămol. Fără silabe. Fără vocale. Numai prin nămol. Astăzi e uscat. E un fel de tristeţe a cuvintelor, silabisite fără poftă şi necolorate chiar dacă pe masă cariocile se usucă dezordonate. Să mai vorbim. Dacă tot putem.