irinadehartie.blogspot.com Web analytics

duminică, 27 decembrie 2009

Faţa nimănui

Era o fată cu trei cuvinte şi-o sticlă aproape goală de vin roşu. Avea dinţi de plastic ascunşi în buzunarele copilăreşti şi se pedepsea cântându-şi romanţe colorate la naiul de plastic. Avea nepoţi, fraţi şi animale. Şi le cânta şi lor cu-aceeaşi intenţie când nu duceau gunoiul, încurcau cumpărăturile sau nu puneau toate semnele de punctuaţie. Cu animalele era un pic mai greu. Aveau nevoie de machiaj, de flori în ghiveci şi întotdeauna de puţin mov lichid turnat pe unghiile mici. Cu animalele era mai greu. Şi din cauza asta se golea sticla. Cuvintele rămâneau mici. De fiecare dată punea altceva pe foc. De fiecare dată simţea altceva când rostea cuvântul ceapă. Şi sticla se golea pe masa din bucătărie. De fiecare dată altfel. Cu şi mai multe soluţii de cusut buzunarele rupte ale lumii.

3 comentarii:

Zor de Zi spunea...

e o provocare descifrarea textelor tale.

Irina Alexandra spunea...

e bine sau rău?:) mulţumesc oricum. sărbători fericite!

Zor de Zi spunea...

bine? rău? ştim oare cu adevărat care sunt limitele dintre?

hai să spunem că ce am afirmat e între ;))


anyway...stilul tău e mai mult decât pe placul meu.

sărbători fericite>:d<