Oraşele mici, construite în istoria prostuţă a manualelor de gimnaziu de romanii îndrăgostiţi de ţărăncile din Dacia cea plină de varză, au când vor ele dramul lor de romantism. Pudrate sacadat cu câteva baruri cu iz vestic şi cu lanţuri de magazine chinezeşti cu marfă de la turci, oraşele mici ascund în apartamentele comuniste fabrici de minune.
În oraşul pe care îl acoperă de obicei cu şoldul drept domniţele de la Meteo se întâmplă o dată pe săptămână câte un lucru fabulos care ar merita toată atenţia străbunilor curioşi....(Păcat că nu mai sunt nici ei interesaţi decât de politică)...
La L-uri, în parte estică a oraşului cu pricina, se desfăşoară de obicei crimele pasionale. În valea de lângă puşcărie mafia ţigănească îşi exersează talentele scriitoriceşti. Pe bulevard, în centrul real al oraşului, se organizează cursele de maşini şi se plâng victimele accidentelor. Lângă teatru, pe strada pompierilor, bărbaţii îşi petrec amantele la gară. Supărate pe ignoranţa celorlalţi, cartierele de case ascund bătrâni bolnavi care îşi reglează conturile cu Dumnezeu.
În oraşele mici, romane şi sud-vestice minunile se mărturisesc în tăcere.
3 comentarii:
Îmi permiteţi să folosesc oraşul descris de dumneavoastră ca decor pentru un roman ( deloc realist ) ?
:) Ma bucura intrebarea dvs. si va rog chiar sa dati viata orasului meu.
Vă mulţumesc mult şi vă rămân îndatorat.
Trimiteți un comentariu