irinadehartie.blogspot.com Web analytics

luni, 23 februarie 2009

Ochi de student înecaţi în 2 litri de Cola

M-am trezit din senin pe bolta unui cămin studenţesc, îmbrăţişată cu o jumătate de păstrârnac şi îndrăgostită pe furiş de-o imprimantă cu laser pe care n-o aveau decât în centrele de copiere. Acolo e plin mereu. Mai ales în sesiune. Mai ales când restul lumii doarme. Mai ales când studenţii se mângâie unii pe alţii cu cuvinte neinspirate pentru eşecurile examenelor scrise.
Supa alfabet şi ţipetele colegului pe care nu-l cunoşti, dar cu care împarţi până şi wc-ul, îţi afectează deseori organismul. Te îngraşi în primul an, slăbeşti în al doilea şi termini facultatea cu 10 kg în plus. N-ai timp de mâncare sănătoasă, dar bei trei cafele pe zi, trei cafele cu câte două pliculeţe de zahăr, două pliculeţe cu câte un dop de lapte şi fiecare dop cu câte-o guriţă de frişcă.
Te consolează că alţii beau şi 2 litri de Cola pe zi. Apoi bei şi tu. Şi nu mai dormi. Ţi-e ciudă când adormi la 5 dimineaţa. Dar ştii că aşa e. Şi gata. Că eşti student. Şi aşa vrei tu să fie. Că îţi place să dormi la ore. Că toţi dorm. Că încă mai ţipă colegul de cameră. Că încă ţi-e silă să faci duş în cămin. Că îţi place ploaia şi nu suporţi să împarţi cana ta cu el. Că încă mai sunt pungi nemuritoare care să populeze cu grijă complexiul studenţesc. Şi că n-ai înălţat nici astăzi niciun zmeu, dar că mai mănânci încă jumătăţi de budinci păcătoase. Şi că frunzele din parcul de lângă universitate n-au mai fost măturate de acum 4 ani. Că le vei strânge tu şi vei face o supă lungă şi groasă din ele. Că vei hrăni sănătos o grupă întreagă de studenţi. Că ei nu vin la şcoală şi supa rămâne pentru profesorul dezamăgit.
Că încă nu s-a oprit din ţipat.

Am coborât de pe cupola căminului şi am salutat cu respect toţi guguştiucii silitori.

3 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

În timpul sesiunii, când vă veţi plimba noaptea prin oraş, vă rog să-mi spuneţi dacă v-aţi întâlnit cu un camion încărcat cu cerbi împuşcaţi şi cu o prinţesă de vârstă incertă, care în timpul zilei vinde seminţe la coţul străzii, sub înfăţişarea unei bătrâne decrepite.

Fata de hârtie spunea...

Printre florile soarelui cerbii aleargă disperaţi ca să ajungă la timp la examen. Gărzile reginei vitrege îi întâmpină cu arma ca să salveze lumea seminţelor. Între timp prinţesa repetă la colţul străzii. E deghizată de teama unei colege zvăpăiate care îşi spune Frumoasa Adormită. Se îndreaptă grăbită spre universitate. Examenul se suspendă. Restul candidaţilor nu s-au prezentat astăzi. Baba decrepită pleacă nepăsătoare spre regat.

Şerban Tomşa spunea...

Prinţesa pasionată de literatură se întoarce de la examen, dezamăgită, irizând şi electrizând aerul din jurul ei. Blocurile din jur freamătă. Un orb sare din somn şi începe să cânte la claviatura unei maşini de scris. Un boşorog îşi aduce brusc aminte de nevastă-sa şi începe să o caute turbat prin apartament. Unui poet alcoolic îi trece ca prin minune beţia. Fata traversează pe la colţul Pieţei Kogălniceanu şi un paralitic se trezeşte urlând ca un lup. Handicapatul sare în picioare, e prima oară în treizeci de ani când simte asfaltul sub tălpi şi dă să fugă după ea. Este îmbrâncit şi împins înapoi, în cărucior, de un bătrân gras şi libidinos care ajunge, la rândul lui, sub roţile unui troleibuz. Moşul îşi revine repede, se uită în toate părţile, se dă de trei ori peste cap, se preface într-un maidanez şi începe să lingă urmele prinţesei. Ea ajunge, în sfârşit, la cămin şi se gândeşte la un mustăcios viguros care îi făcuse ochi dulci la un semafor. Trişti, cerbii vin la fereastra ei, purtând pe coarne flori de salcâm... Un detectiv de moravuri îndoielnice şi intrat la grele bănuieli ia urma bătrânei decrepite.