irinadehartie.blogspot.com Web analytics

joi, 22 ianuarie 2009

margareta

A fost odată, cândva demult, pe vremea când anii treceau numai dacă îi bifai cu carioca...o margareta. O margareta din Balcani...albă, un pic murdară, care se spăla pe picioare cu lacrimile domniţelor care încercau să o rupă. Margareta nu ştia nici câţi ani are, nici în câte reviste apăruse, dar din când în când, numai atunci când îi era foarte somn, îşi închidea petalele şi se transforma în cetăţean american. Dormea. Superficial, fără grija zilei de ieri, cu remuşcările părăsite în Balcani şi cu viitorul însorit de nocturnele prăfuite. Chiar dacă nu avea timp nici de vise, nici de shopping, margareta se duce adesea la culcare obosită. Obosită de prea multă zarvă în lume şi de prea multe cuvinte în prea multe limbi. Aşa că margareta ţinea cu globalizarea. Se gândea să vorbim toţi aceeaşi limbă şi să ne sfătuim toţi în aceleaşi săli de consiliu ale aceloraşi şcoli generale în care învăţase ea să scrie. Şi nimic nu mai era la fel de când margareta învăţase să scrie. Povestea ei era simplă, singură şi murdară. N-avea detergent. Şi-atât. O poveste banală despre o margaretă care nu se naşte şi nu moare, nu suferă şi nu râde, nu iubeşte, nu face nimic. O margaretă murdară şi plictisită într-o lume în care fiecare îşi vede de treabă fără să observe că numai margaretele au cetăţenie universală.

Niciun comentariu: