Cu usile inchise

Ca si cum ar fi fost doua imagini ale aceleiasi fiinte usile lor nu se deschideau niciodata in acelasi timp. Holul intunecat nu facea niciodata loc mangaierilor de adio atunci cand ar fi fost cazul. Se aprindeau luminile numai cand voiau vecinii incapatanti de la 3, se deschideau geamurile numai atunci cand femeia de serviciu dadea dezlegare la aer, se numarau minutele inapoi numai atunci cand nu mai ramanea nisip in sticla. Si ei nu se vedeau niciodata. Cu umerii apasati de pletele-i rare, fata se deosebea de celelalte prin privire. El era si cu ochii inchisi altfel pentru ca se gandea la ea. Nimeni nu se mai gandea la ea. Si usile nu se deschideau niciodata in acelasi timp. Aveau nevoie de miscari neuniforme, de culori murdare, de tipete, de nervi, de lanturi de aur si fuste de piele. Aveau nevoie de cate un cutit neascutit si niciodata nu era deschis. Ca intr-un turn de fildes nefinisat cei doi se uitau cu fetele plouate pe geamul de spuma opaca. Si nu vedeau nimic. La economatul pentru studenti era inchis. Si ei i se inroseau urechile cand isi amintea de avioanele mincinoase care se prabuseau cu drag....