Captură din imaginar -2

Când dormeai inelele îţi făceau mâinile mai mici şi mai afurisite. Şi se juca întotdeauna cu ciucureii de la perna de catifea până adormea şi el. Încerca să nu se mai gândească nici la tine, nici la ziarele frământate cu oţet cu care spălai toată ziua geamurile. Îi plăcea să-şi amintească măcar de trei ori în fiecare seară de clipa în care deschideai uşa la ora şase şi înjurai de trei ori autobuzul care a întârziat (deşi veneai mereu la aceeaşi oră) şi te plângeai de durere de picioare şi de colega de saună care ţi-a arătat din nou vânătăile de pe spate. Înainte să adoarmă îţi citea o poveste chiar dacă ţie-ţi plac calculele şi încerca să îţi spună că te iubeşte chiar dacă tu sforăiai ca o mierlă. Şi dimineaţa te minţea c-ai dormit ca un prunc şi tu te întorceai de fiecare dată la fel, cu aceeaşi faţă somnoroasă şi îi spuneai cu nepăsare că te-a dezvelit din nou.