Vasile

Din telefonul cu mii de minute se aud niste zogomote pe care daca le-ar picta vreun vecin pictor vreodata ar fi foarte murdare si foarte roz. Din strafundul kitsch-ului care imi mangaie urechile cineva striga nepotolit: "Domnisoara...Sunt io, Vasile!"...Zic..."Da, domnule Vasile, aveti nevoie de ceva?" ...si inchide. Ma pufneste un ras bezmetic din cauza caruia nu pot sa deschid usa. Soneria se incapataneaza sa ma intristeze si ies intr-un final cu un papuc in picior si unul in mana. La usa, in spatele covorasului murdar, ca sa nu incomodeze...domnul Vasile. "Buna ziua, domnisoara. Vasile imi spune." Zambesc ca sa nu ma sperii. Si nu ma sperii. "Spuneti, domnule Vasile." Si fuge.
Ma intorc spre colivie, il intreb pe Bibi daca a vazut ceva si el imi spune linistit: "20 de ani in Siberia". Acum, cand as avea motive sa rad, ma limitez la un zambet sec pe care Bibi il recunoaste deja de mult.
Ma asez in fata mesei cu o nelamurire pe care ma hotarasc sa o las nelamurita. Ma spal pe maini cu cateva pagini dintr-o revista glossy si aprind laptopul. Bag parola. Conectez rds-ul. Yahoo Messenger. User.Password. Vasile wants to be your friend. Dau accept si se deschide fereastra viitoarei mele conversatii cu Vasile. "Donsoara...sunt tot io...Vasile." "Da, Vasile. De ce tot fugi?" Vasile has signed out. Ma uit la Bibi curioasa si el imi da raspunsul: "Regina Maria a plecat la Cercul Polar".