Cand din interiorul buzelor mele rasare cate un manunchi de adolescenta tenebroasa ma arunc in mijlocul strazii, opresc toate masinile, toti soferii deschid geamurile si eu le soptesc: Nu-mi mai bate inima in piept...La propriu... S-a mutat in partea stanga a buzei de sus si ma jeneaza ca si cum ar vrea sa ma trimita la spitalul de boli contagioase cu tot dinadinsul...
Dinspre strada Venus vine un camion de gunoi. Le dau voie celoralalte sa plece...ma pregatesc sa il opresc...si, inainte sa apuc sa fac semn, un domn in varsta cu o sapca lasata intentionat pe spate, cu bretonul bine pieptanat, alaturi de un prosop cu o domnita dezbracata intins cu atentie pe scaunul din dreapta, striga: Urca! Te cautam!
Coboara scara...eu urc...ma asez peste nudul artistic de pe prosop...si zic: "La gunoi!" "In care te arunc? La biodegradabile? Peturi? Plastic? Sticla?" "Unde vreti... Daca se poate la lada pentru broscute si buburuze fericite...Eu nu prea mai am inima...sticlele s-ar putea sa nu ma primeasca..."
Buza de sus pulseaza fericita...Cea de jos se transforma in suport de pahare cu stema unei echipe de fotbal retrogradate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu