Şi-acum ce mai faci?

Bun, situaţia e următoarea: 

Prin ochii suferinţelor mele de adolescentă întârziată se zăreşte vag o turmă de trompete care-şi zbiară nerăbdarea. Printre gratiile sufrageriei mele spirituale nu se pot măsura nici planurile de viitor, nici animalele mici, scrise cu creionul sălbatic, 0.7 cel puţin, ale imperfectului. Ne plângem. Între timp, concluzia, singură, se împachetează şi-şi cumpără bilete de avion la reducere. Atâtea câte pot intra în buzunarele unei concluzii şchioape, forţate şi nefericite. Să cumpărăm bilete de avion şi să le vindem la mâna a doua, când ne dăm seama că numai concluziile noastre nu sunt cele corecte. 

O mie de minciuni vesele cât un pumn mărunt de adevăruri triste. 

Cam asta a fost situaţia. O declarăm încheiată. Concluzii aparent fericite.