Un fel de adevăr şi dorinţă.
sâmbătă, 3 iulie 2010
Vă rugăm citiţi prospectul cu genele împletite
Prinde-mă dacă vrei. Şi lasă-mă să cad dacă toamna asta înfloresc bumbi de cireş capricios. Lasă-mă să te întreb despre mâinile bătrâne ale bastoanelor nefolosite. Aruncate, agăţate, apucate, bastoane fără stăpâni, instrumente la care nu cântă decât inimi prăpădite şi eu, eu, eu, prinde-mă dacă nu mă pierd, pe mine. De pomii nestropiţi se sparg nori plini de pălării furate de la interbelici plini de vanilie pe la ochi. Conceptele şi conceptele. Eu mă stropesc cu vin roşu pe buze şi închid ochii ca să văd cum e să plângi înăuntru. Mi se umplu de apă murdară venele şi inima protestează umilită. Am avut o pereche de papuci galbeni de casă. I-am transformat în spice mici de clor cu ciocolată. Astăzi norii sunt preşuri şi perdelele - geamuri sparte în spaţiul dintre suflet şi moment.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Frumos în lumea ta...
linişte...
rămâi acolo!
Trimiteți un comentariu