Păi la mine multe se leagă cu sfoară de zâmbete timpurii

Când în sfârşit ai timp să-ţi sufli mânecile şi să-ţi cobori privirea către gânduri şi degetele de la picioare şi când, sfâşiat de nori deschişi la culoare, te laşi păstrat în cutia cu biscuiţi din decembrie, te-apuci să scrii şi te gândeşti să pleci în Japonia, te rostogoleşti peste pietre de călcâie vesele şi te colorezi cu virguliţe şi puncte puncte până când, într-o dimineaţă de dimineaţă de tot, te trezeşti plin de litere micuţe scrise cu greioane gri peste toate locurile libere din timpul tău neterminat şi te umpli de roşu-cu-care-se-corectează-teme-nu-lucrări în obraji şi zâmbeşti ambiguu aproape fericit.