Resturile naufragiului lunii iulie

N-aş putea fi bâlbâită decât în anumite contexte. Serios. Faţa mea. Forma feţei, ochii mari, buzele groase, nasul rotund, părul aproape blond. N-aş putea fi bâlbâită. Dar cred că mi s-a întâmplat. Măcar o dată, acum cine ştie cât timp, sigur m-am bâlbâit. Şi mi-am făcut ochii, mâinile şi firele de păr să tremure de nervi şi să se sperie de propriile gânduri nehotărâte. Iau decizii cu unghiile de la picioare. Şi nu-mi pare rău deloc. Mă bâlbâi, mă supăr, îmi trece, îmi iau deciziile la pachet şi plec la Strasbourg. N-am mai scris pentru că mi se bâlbâiau sufletele. Şi-atunci mi-e teamă să nu se vadă că tremur. Dar mi-am revenit. N-aş putea fi bâlbâită decât în anumite contexte.