Astăzi. Din călcâie mi se desprind bucăți mici de rădăcini de crizanteme. Mă aștern ca numerele de telefon sub crimele intelectuale ale păsărilor cu picioare lungi și-mi doresc să mă fi născut în aceeași zi, dar ceva mai devreme, ca să simt amprentele de dimineață ale circarilor din sudul țării. M-am născut cam somnoroasă. (O fi vreo poveste cu ochii deschiși la culoare sau cu zăvorul din fața ușilor fără motive de liniște.) Aveam o sută de gene, pe numărate, și sprâncene arcuite de care povesteau vecinele prin vecini. Dac-ar fi să mint aș povesti și cum primul meu vis a fost despre primăvara de acum doi ani. Am dinții cam subțiri. Și-un colț de pâine gătit special pentru sfârșitul lui aprilie. Ochii mei sunt străchini întregi care stau să se spargă de teama neiubirii. Ochii mei căutau circul și circul s-a născut prea devreme. Mă gândesc să-mi schimb amprentele. M-am născut ca să-mi schimb amprentele.
6 comentarii:
Te admir ca intotdeauna !
Tu de unde esti Irina?
Vica, în primul rând mulțumesc tare mult pentru că citești ce scriu (și-ți mai și place...hehe). Eu sunt din Severin, dar stau în Timișoara de vreo șapte ani. Și m-am născut în Craiova :)
Uneori scrii tare adanc Irina, tare adanc. :)
Richie, prea tare? :) Am mai auzit...
N-am spus prea :) E ok...
Mulțumesc Richie. Mulțumesc tare :)
Trimiteți un comentariu