ca toată lumea, cu vorbele alea mai mici,
cu nisipul din pantofi,
cu amintirile răstignite pe umeraș.
pot să spun că mi-e greu,
că mi-e rușine sau greață.
aș putea, ca toată lumea, să tac.
sau s-aleg să mă-ntind pe trotuar,
lângă catedrala romană,
și s-aștept.
amintirile se sting în parcurile de distracții.
biletele s-au cam terminat
și gardurile au început să sară peste musafiri.
aș putea, ca toată lumea, să tac puțin.
virgulă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu