Trăiesc în metrou. Intru, adorm, scriu o carte mai mică pe un caiet mai mare, scriu, scriu, dorm, ies din metrou, intru în metrou, dorm. Pe genunchii mei cresc arbori mici cu zâne arhivate și ochi mici nepensați. Ochi mici de metrou. Pentru că trăiesc în metrou. Și-n sufletul meu cresc țări străine și infracțiuni cu reproșuri și regrete și alte cuvinte cu r, care mai de care mai pline de libertate, mai pline de iubiri din alea mici terminate, cu concluzii fine și abrevieri triste. Pe străzile din metroul meu cresc frunze necăzute și căzătoare, cam ca stelele de sub asfalt, cam ca stelele fără podea, cam ca stelele în libertate supravegheată, stele fără ochelari, stele mișcate de sistem.
2 comentarii:
Irina salut! Ai o imaginatie extraordinara...wow! Urmaresc cu placere fiecare post al tau ! Ador cuvintele cheie a gidurilor tale:albastru...colt..broasca...cresc...etc..Citeodata imi zic: "fata asta vine de pe alta planeta...."! :))) Bravo!Imi place mult modul tau de a fi!
Daca iti face placere vino si tu pe blogul meu :
http://www.neam-neam.com/
Ciaoooo
Mulțumesc, Vica. Nu vin de pe altă planetă, dar mă chinui să mă adaptez la asta. Și când plouă mi-e mai bine. Deși n-ar face rău să se mai adapteze și ploaia la colț, albastru, cresc...:) Mulțumesc din nou.
Trimiteți un comentariu