probabil că m-aș fi grăbit să te întâmpin sau să te ridic de sub saltea,
sau m-aș fi lămurit supărată și-aș fi căutat îndoieli noi,
aș fi desfăcut imperii și-aș fi construit poduri mici sub clinchete de zahăr.
dar n-am nimic de spus.
nici despre poezii, nici despre tine.
de câte ori pot îmi topesc oasele pe sub câte-o fotografie digitală crăpată
sau judec versurile cântecelor peruane,
mă ascund în junglă sau caut cuvinte
care să nu-și termine clinchetul înainte de dicționar.
închid uși. închid uși, mărunțesc diacritice și respir aer dulce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu