irinadehartie.blogspot.com Web analytics

marți, 5 mai 2009

Jucăriile se nasc la marginea oraşului

Hală 5000 mp. Albastru ruginit. Cum intri în oraş dinspre sud-est, pe partea stângă. Treci de portarul îmbibat în alcool de calitate îndoielnică şi intri. Te surprinde culoarea. N-ai văzut niciodată atâta fier, plastic, lemn şi culoare la un loc. Parcă nu te poţi obişnui nici cu mirosul. Ţi-l aminteşti cumva, dar nu ştii de unde. Ştii doar că dura puţin. Parcă de ziua ta. Şi de Crăciun. Şi cumva (dar altcumva) atunci când era ziua altor copii. Şi nu..nu erau prăjiturile, dar sentimentul era cam acelaşi.

În fabrica de jucării căluţii de lemn se dau cu capul de şuruburi şi dinozaurii se uită invidioşi la păpuşile cu picioare lungi. Fiecare robot face câte o piesă. Robotul numărul trei sute douăzeci şi unu suferă pentru că nu ştie ce şasiu va întâlni roata pe care a făcut-o cu atâta dragoste. Pe bandă trec jucăriile LEGO. Din colţul celălalt aragazul de jucărie îşi scrie ideile teroriste. Nimeni nu-şi aminteşte câte butelii de plastic au fost catalogat drept rebuturi. Sufletul lui se scarpină cu indiferenţa magnaţilor proprietari de fabrici de jucării. Într-o zi îşi va duce la capăt planul. Supereroii se plictisesc în timp ce gheruţele de oţel ale maşinăriilor le ataşează accesorii colorate. Cine a mai văzut bărbat cu centură roşie? Şi iubirea aia tâmpă a băieţilor. Şi privirile de-a dreptul proaste ale râzgâiatelor care îi îmbracă în costume de ginere. Ce urât.Ce lume o fi şi asta în care sunt aruncate bietele jucării de la intrarea în oraş...Şi cine mai e şi asta care se uită la ele ca-n oglinda bunică-sii?

Plec la fel de nelămurită. N-am înţeles ce se fabrică sub tabla asta ruginită. Doar mirosul...

Niciun comentariu: