În spital se bălăceau nori pe sub scaune fără spătar și-ncepuse să-mi fie frică de primăvară, așa că m-am gândit să-ți mai spun de câteva ori cât de frumos știai să-ți rupi iarba de sub picioare când nu ți-era somn și când aveai timp pentru conservele de gânduri reci din frigiderul meu de cuvinte prost adunate. Mi-am propus să punem o alarmă în casa pe care tocmai am lăsat-o goală. Doar așa, în cazul în care se mai trezesc și alții cu gânduri de noroc chior în aprilie. Și dacă mă gândesc mai bine, cred că o să lipesc o gumă de mestecat peste ultimii ani și-o să prindem muște cu toate întrebările fără răspuns.
Zâmbește. Ai apărut în ziarul de la crescătoria de aripi.
Când la noi în cartier copiii se ascundeau prin subsoluri, eu mă gândeam că n-ar fi rău să-mi iau o geantă diplomat și să mă mut la apartamentul 12. În martie zăpada din hotel se transformă în ghiocei și ruj roșu pe picioarele mele și rușinea ta. Hai să punem alarma. Să nu mai întristăm și alte lumi.
Un comentariu:
trebuie sa te anunt de pe acum ca noi vom fi doar amici.
Trimiteți un comentariu