Astăzi mi s-au împiedicat amintirile pe scări și s-au transformat în polei, în alcool bătrân și-n tristețe fără scobitori de sprijin, în bucăți de ciocolată fără cuișoare și-n scrisori mici de mulțumire pentru mama ta.
Le-am găsit rupte și călcate-n picioare la gura metroului.
De mâine strâng visele în sticle de plastic și le trimit în Cehia. Poate acolo e mai ușor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu