Ştiam că?

Ieri m-a muşcat soarele de picioare. Şi-au înflorit maci şi căi ferate şi nume fără prenume peste toate visele mele. Dacă m-aţi prinde, dacă m-aţi prinde voi şi eu aş fi învăluită într-o pânză transparentă şi neagră în acelaşi timp, m-aş mai lăsa prinsă o dată numai ca să vă văd îngroziţi de propria voastră imaginaţie şi de pronumele mele nepersonale şi de seminţele macilor şi de geamurile trenurilor, poate de căile lactee ale kilometrilor nenumăraţi sau cumva de mine şi de frica mea exterioară. Ştiu că prin parcuri e mai bine să nu treci, să nu dormi şi să nu plantezi pomi fructiferi. Şi ştiu că din muşcături de soare nu cresc ghinde. Sau ghicitori. Din muşcături strălucite cresc călătorii prin tot felul de locuri fără parcuri şi fără pânze negre, dar transparente. Asta ştiu eu astăzi.