Şi tot poeţii-cântăreţi au descoperit şi limitele gripei în braţele iubitelor cu ochi înlăcrimaţi de teama plecării, a lui septembrie-târziu-spre-toamnă-octombrie şi-a altor iubite cu obraji mai roz şi creme mai scumpe, născute mai departe.  

Pianistul ar fi vrut pâine prăjită

Marele  pianist şi compozitor de jazz n-avea cafea. Şi se simţea puţin umilit de lipsa de materie primă din gheţarul lui personal şi se liniştea de fiecare dată cu aceeaşi frază secretă a artiştilor. Artiştii au un fel ciudat de-a nu spune niciodată nimic celuilalt despre cufărul cu mingi de plastic care le chinuie sărbătorile interioare. Şi dacă din întâmplare afli ceva despre viaţa personală a unui pianist, să te păzească zeii instrumentelor cu clape de nevoia de a recuerge la informaţia secretă. Despre pianişti nu se spune nimic. E ca şi cum ar scrie cărţi şi nu le-ar citi nici editorul de teama deznodământului. E un fel de "vreau, nu vreau, îţi spun sau mai tac puţin, mă hotărăsc mai târziu, dar între timp îţi mai cânt o bucăţică din secretele secrete ale celui mai limpede crivăţ din sala de teatru de pe strada cu numele ăla scârbos de poet necinstit" . Cam aşa gândeşte un pianist care mai e şi compozitor de jazz. Şi te mulţumeşti în final cu ce primeşti, cu prune coapte şi pâine prăjită, diplome pe pereţi şi parfumuri cu cafea din gheţarul de dimineaţă

Am cunoscut cândva un lup. Un lup şi-atât. Cu ochi mari de grâu şi nas supărat. Un lup fără nicio silabă-n plus. Un lup neîndoctrinat şi cu sentimente destul de săltăreţe. Un lup-sentiment şi cam atât. 

Probabil că nici eu nu fac parte din deja-vu. Sau din ceaşca mare de cafea cu lapte condensat care-ar trebui să trezească tot cartierul. Nu facem parte din nimic. Un nimic lucios şi mai puţin clar decât ne-am fi aşteptat vreodată. Nici tu, nici eu, nici pelicanii de pe malurile râurilor murdare.

Agricultură

Plantez nuferi. Da, domnule, eu plantez nuferi. Şi-i coafez, le pun diminaţa zahăr în apă, le spun poveşti inventate despre realităţile-mărgele, colorez crizanteme pe sub rădăcinile pomilor numai ca să-i distrez şi ocazional le arunc puţină cremă pe spate ca să-i fac să-şi coordoneze singuri sentimentele. Nu, de data asta nu mă îndepărtez de la subiect. Insist. Plantez fluturi. Nuferi. Sau fluturi. Cred că mă strigă de undeva de sub aragaz o butelie supărată pe-atâta melancolie. Ar trebui totuşi să plantez nişte nuferi. 

Ştiam că?

Ieri m-a muşcat soarele de picioare. Şi-au înflorit maci şi căi ferate şi nume fără prenume peste toate visele mele. Dacă m-aţi prinde, dacă m-aţi prinde voi şi eu aş fi învăluită într-o pânză transparentă şi neagră în acelaşi timp, m-aş mai lăsa prinsă o dată numai ca să vă văd îngroziţi de propria voastră imaginaţie şi de pronumele mele nepersonale şi de seminţele macilor şi de geamurile trenurilor, poate de căile lactee ale kilometrilor nenumăraţi sau cumva de mine şi de frica mea exterioară. Ştiu că prin parcuri e mai bine să nu treci, să nu dormi şi să nu plantezi pomi fructiferi. Şi ştiu că din muşcături de soare nu cresc ghinde. Sau ghicitori. Din muşcături strălucite cresc călătorii prin tot felul de locuri fără parcuri şi fără pânze negre, dar transparente. Asta ştiu eu astăzi. 

Planeta mea interioară

Am părul blond. Şi-aş vrea să am urechi lungi de elf. Nas mic de cristal şi-un obraz neobrăzat care-şi caută mângâierea-n braţele din alimentară. Căpşuni în urechi şi-n ochi un ochi mai mic de zahăr. Curăţ mere în grădina mănăstirilor budiste. Şi-aduc apă pentru animale dacă le văd triste. Am şi tot felul de gânduri. Dar le mai ţin în frâu. M-am născut în grădina propriei mele limbi. Curăţ mere verzi până se fac roşii şi poezie şi păr blond peste urechi mici de elf sălbatic. 

Pulsul somnului de pădure

Creativ despre creaţie când cine nu ştie citeşte şi cine ar putea iubi se caţără pe aripa stângă a avioanelor şi se-ndreaptă creativ spre zero. Am înţeles trei poveşti despre patru suflete. Şi mi le-am lipit pe uşa dormitorului. Mai ştiu şi că în mai puţin de douăsprezece clipe pulsul unui animal de pădure o să sufere schimbări acvatice incolore sau încă necolorate. Şi cum aş mai putea să dorm?