Tu eşti aşa, ca o floare fără articol nehotărât. Floare nearticulată sau cel mult însoţită de un mine-adjectiv inoportun care se destramă de câte ori prin ochii coperţilor de filozofie se strecoară câte-un Cortázar abătut şi pe moarte. Eşti mai puţin zgomot şi mai mult strigăt şi zile de sfârşit de săptămână fluierate ca să treacă mai repede distanţele care nu se pot măsura şi alte dimensiuni artificiale care printr-un clipocit de clipe al genelor tale se prefac în tăcere. Şi-a treia oară sunt eu cea lăsată-n voie de zeii de păr, alge şi ghemotoace de praf modern ca să-mi pot pune-n ordine frigiderul, oboseala şi hârtiile. Moderne. Ghemotoace moderne de zile de noiembrie în care singura consolare a avioanelor care-şi iau bagajele şi fug de-acasă e lâna mov prefabricată. Eşti un ghem de lână mov prefabricată. Şi m-aş putea bucura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu