irinadehartie.blogspot.com Web analytics

joi, 28 ianuarie 2010

Coşmar de ianuarie. Frigul provoacă lipsă de imaginaţie.

Numai mie mi se pare că limba română e rotunjoară şi are trei ochi şi buzele lipite, fruntea lată şi părul încurcat şi pe alocuri albastru? Şi că e totuşi frumoasă? Că îi sclipesc dinţii şi are sânii frumoşi şi pantofi eleganţi cu toc nu prea înalt? Pentru mine limba română poartă rochie de seară dimineaţa la zece, într-un bar nu prea aglomerat cu muzică house. Limba română găteşte spanac cu ciuperci la toate orele de limbă pentru străini. Are şi ceva enervant. Deloc exotică, dar exact ca o păpuşă rusească, limba română e efervescentă ca o vitamină cu gust de varză acră într-un pahar de apă de la robinet. Mie mi-e dragă. Fără să fiu departe, aşa cum se întâmplă de obicei.

Pretextele acestor cuvinte sunt mici, dar late. Primul ar fi că de câteva zile, aflându-mă în ţara ei (a limbii române), am reuşit să o vorbesc doar 10%, restul cuvintelor pierzându-se printre eñes, zetas şi jotas. (Lucru care la început e interesant, dar cu timpul devine puţin frustrant. Ca şi lipsa televizorului) Al doilea, provenit din primul, e coşmarul de azi-noapte în care, surprinzător sau nu, voiam să vorbesc româneşte şi nu reuşeam. O noapte întreagă, aceeaşi poveste. M-am trezit la un moment dat, aproape plângând, şi mi-am spus cu voce tare: "¡Pero habla rumano, mujer!" Al treilea e articolul diacriticii (http://diacritica.wordpress.com/2010/01/27/demonstrative/) despre demonstrative. Ultimul e pauza în care mă aflu acum, într-un bar în care din păcate n-a venit nimeni în rochie de seară, între o oră de spaniolă şi una de română. Săracul străin supus chinurilor femeii excepţionale cu buzele lipite!

Un comentariu:

alex`simplY spunea...

prefer sa nu comentez :))